Am creat un fel de jurnal al zilelor Taberei de primavara 2016 si am postat in fiecare zi pe pagina noastra de facebook un mic rezumat si multe imagini explicative pentru a impartasi cu restul lumii experienta noastra, pentru a informa si a invita parintii in spatiul in care copiii lor isi petrec ziua si pentru a ne ramane o amintire a acestei experiente frumoase.

“Rasfoind” virtual impreuna cu Oana printre imagini si cautand cele mai potrivite cuvinte pentru ziar mi-am surprins un zambet ca raspuns la zambetele copiilor fotografiati si am simtit o satisfactie ruda cu mandria uitandu-ma la lucrarile pe care au reusit sa le realizeze, la fisele de lucru pe care le-au completat, la diversitatea activitatilor prin care am trecut impreuna.

Dar altceva mi-a ramas puternic impregnat in minte si, poate mai mult decat atat, in suflet: in spatele eforturilor vizibile si a frumusetii rezultatelor copiilor m-a coplesit candoarea, altruismul si bunavointa lor. Fiind de varste diferite, ne-am straduit sa le pregatim o parte din activitati la care pot participa cu totii si o parte pe care sa le exploreze separat in functie de varsta si abilitati. Si totusi, impartind acelasi spatiu, delimitarea fizica nu a fost posibila.

Si atunci s-a produs un lucru care mie personal mi s-a parut interesant de urmarit si din care am invatat enorm de mult: cei mici, curiosi din fire, aveau tendinta sa se amestece cu cei mari si sa-i priveasca cu o oarecare admiratie incercand sa participle si ei la tot ce le atragea atentia indiferent daca prezentarea sau experimentul respectiv era pe masura nivelului lor de intelegere sau nu. Cei mari au fost foarte intelegatori si rabdatori cu cei mici , incluzandu-i si ghidandu-i in diferite activitati.

Am observat copii mai timizi pentru care comunicarea prin culoare si piese de construit i-a facut sa se simta parte dintr-un grup puternic animat. Le-am observat zambetul la actiunile celor din jur in timp ce continuau sa se indeletniceasca cu activitatea lor preferata.

Am observat copii cu o energie debordanta, ce au nevoie in permanenta sa povesteasca ceva interesant sau sa schimbe foarte repede activitatea pe care o fac. I-am observant gravitand din cand in cand catre activitati ce presupun multa atentie si rigurozitate sau interactionand cu cei mai retrasi incurajandu-i si facandu-i sa rada in timp ce isi ofera lor insisi un moment de linistire.

Am observant cum unul dintre copiii mari s-a ridicat in timpul pauzei de masa de la locul unde era impreuna cu prietenii de aceeasi varsta ca sa se aseze langa un alt copil mai mic ce manca la o alta masa doar pentru ca acesta sa nu fie singur.

Am observat cum, intr-o situatie in care competitivitatea unuia dintre copii nu facea casa buna cu neintelegerea regulilor de catre altul mai mic, toti cei prezenti s-au strans intr-o mica dezbatere despre ce se poate face ca fiecare sa poata participa fara a incerca sa excluda pe nici unul dintre ei.

Am observat simtul protector al celor mai mari. Am observant dorinta celor mai mici de a se depasi pe ei insisi. Am observat bucuria fiecaruia pentru ce a realizat dar si admiratia pentru o alta lucrare a colegului lui.

Si de-aici am invatat ca indiferent cat esti de mic sau cat de multe stii la un moment dat in timp ai ce-i invata pe cei din jurul tau, ai cu ce contribui la ceea ce se intampla in preajma ta si ai locul tau indiferent daca esti ca majoritatea sau complet diferit.

Am invatat definitia armoniei.

Mihaela Nastase